Neliniste

A venit toamna.Tot timpul m-a intristat toamna. Cel putin cat eram in liceu. La inceput de septembrie faceam analiza verii ce tocmai se terminase. Ce mi-am propus, ce am reusit, ce ramanea pentru vara viitoare. Eram oarecum suparat ca incepea scoala, desi ideea de a-mi revedea colegii ma incata grozav. Dar cel mai tare ma intristeaza faptul ca e gata vara, anotimpul meu. Odata cu cresterea realizezi ca nu mai poti face unele lucruri pe care ai vrea sa le faci tot timpul. Imi este dor de serile in care stateam cu prietenii pana la ore in care oamenii plecau la serviciu, ore in care incepeau autobuzele sa circule, ore foarte tarzii de noapte, foarte devreme de dimineata, in care discutam vrute si nevrute, existente extraterestre sau mai stiu eu ce evenimente trecute, petrecute sau imaginate. Imi e dor de calatoriile nocturne in care mergeam si priveam stelele din cine stie ce colt al judetului sau al judetelor invecinate noua. Nu conta ziua saptamanii, era seara si era neaparat sa ne intalnim. Si cel mai frumos lucru era ca niciodata nu stiam ce vom face in serile respective, totul era spontan. Nimic planuit, doar o idee si 3 aprobari. Si ne lasam purtati de seara in necunoscut.
Odata cu toamna vine si o apasare. E stabilit. Pe 18 septembrie plec spre Wilhelmshaven. Si simt ca nu o sa pot sa termin ce mi-am propus inainte sa plec. Eu stiu ca-s ambitios si ca deobicei fac ce-mi propun dar acu parca s-au adunat prea multe si nu-mi ies la numaratoare zilele, ceea ce e foarte ciudat. Adica tot imi fac calcule si tot ies cu o zi 2 lipsa. Asa ca o sa va rog sa ma scuzati daca nu o sa postez mare lucru pana plec. O sa ma tiu de cuvant. O sa fac live bloging din momentul in care plec. Asta totusi depinde si de cum o sa am Internet. Oricum:

Va multumesc ca ma cititi !!